“2012″ m-a atras din trailer. Idea de sfarsit absolut al lumii, profetia mayasha, calendarul I-Ching, prezicerile Sfantului Maleahi (a se citit nu Malahie!) mi-au ridicat niste justificate semne de intrebare. Oare ce va fi peste 3 ani? Inca nu stiu, dar Roland Emmerich ne prezinta varianta lui apocaliptica.
Filmul incepe cu dovezile stiintifice cum ca temperatura din centrul Pamantului creste treptat si in anul 2012 ceva o sa faca boom. Si atunci…ei bine, cred ca acel boom e suficient de explicit. In 3 ani sunt construite in China nave care au sa sustina putinii norocosi ce au sa supravietuiasca si sa inceapa viata de la 0.
Personajul central este Jackson Curtis, parinte divortat si scriitor publicat in nici 500 de editii. Desigur urmeaza cliseul arhicunoscut… un om obisnuit si aparent ratat, face pe dracu in 4 sa isi salveze familia si alte mii de vieti.
Ce altceva o sa vedeti in “2012″… ei bine, oameni obisnuiti, care au facut 2 ore de pilotaj ajung piloti desavarsiti si reusesc sa treaca cu avionul printr-o cladire in cadere, un presedinte american care este devotat poporului si nu il parasete la nevoie (iada iada iada…) si as putea continua cu o serie interminabila de clisee pe care cu siguranta oricine le-a vazut intr-un action movie american.
Dar totusi, “2012″ it’s all about the effects, si asta e un motiv suficient de bun ca sa iti platesti biletul la cinema. Mi-au placut autostrazile in flacari, faliile adanci care inghit orase intregi, Capela Sixtina rupta pe din doua si nu in ultimul rand valurile tsunamii pe care le asteptam de la inceputul intregii pelicule.
“2012″ este in definitiv un film bun, mai bine zis un blockbuster bun. O apocalipsa frumoasa cu un John Cusak finut si decent fac din “2012″ unul din filmele anului. Imi promit sa-l revad pe 21 decembrie 2012.
