De ce m-am decis sa scriu despre acest minunat film? Sincer nu stiu nici eu exact…dar cred ca ideea mi-a venit intr-o noapte inainte sa adorm cand in minte iti vin tot felul de imagini. Nu am vazut vreo scena din film ci m-am vazut pe mine, demult cand am vazut pentru prima data….
“Dracula” (dupa romanul lui Bram Stocker) este fara indoiala un film exceptional. Pot spune ca mi-a marcat copilaria. Nu o sa uit vreodata scenele acelea …tin minte si acum crucea din care curgea sange, fata alba a vampiroaicei Lucy si nu in ultimul rand atat de multa groaza in ochii personajelor. M-am speriat la momentul respectiv. Cate nopti nu stateam si ma gandeam la astfel de orori si ma taiau valuri de sudori. Imi era atat de teama!
Timpul a trecut si amintirile insangerate nu ma mai cutremurau asa. La 16 ani parca am revazut filmul si m-a impresionat profund, din nou. Exceptional mi-am zis…Fara efecte speciala spectaculoase, fara baile de sange din “Blade”, Dracula ramane un film deosebit. Pune tot raul, toata moartea, pe baza suferintei din dragoste. Din dragoste a pornit totul si tot dragostea este cea care poate aduce salvarea. Geniala ideea contrastului intre frumusete si puritate vs pacat si moarte.
Acum un an sau doi am revazut filmul. Nu m-a mai impresionat asa de tare…poate pentru ca il stiam deja prea bine. De data asta nu m-am mai cufundat in intelesuri ascunse si am incercat sa cercetez personajele. Din nou mi-am spus interesant..Insa asa a si ramas totul pentru mine. Cand m-am culcat in seara aia nu m-am mai gandit la film. Nu m-a mai fascinat. A ramas pentru mine doar un bun film cu vampiri, poate cel mai bun din cate am vazut vreodata…